Mănăstirea Călugăra

Mănăstirea Călugăra este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Ciclova Montană, judeţul Caraş-Severin.  Mănăstirea Călugăra, situată pe Valea Ciclovei a fost întemeiată în 1859 pe locul unei vechi chilii călugăreşti.  

Mănăstirea îşi are originea într-o peşteră situată la poalele muntelui Rol pe Valea Călugărului. Conform unei legende, în ziua de 8 iunie 1830 un păstor de capre din Ciclova Montană, cu numele de Iancu Cârşovanul a auzit cântece bisericeşti în timp ce păştea caprele în desişul pădurii de sub munte. 

Doi credincioşi din Oraviţa, Mihai Nafir şi Ilie Strâmbei, cât şi ciclovanul Ion Izverniceanul au cercetat aceste locuri şi au găsit o peşteră în care era o icoană a Sfintei Fecioare Maria cu pruncul în braţe, obiecte bisericeşti şi osemintele unui călugăr.  

Se ştia din bătrâni că la Ciclova Monatană veneau doi călugări de la mănăstirea Ciobeni de lângă Vărădia în fiecare an la Duminica lăsatului de brânză. Unul se adăpostea în peştera de sub stânca pe care a fost clădită biserica Romano-catolică şi celălalt se adăpostea într-o peşteră de sub Rol.  

Această peşteră a fost lărgită şi amenajată de oamenii din Ciclova Montană drept loc de perelinaj şi a fost sfinţită pe data de 10 iunie 1859 de către preotul Gheorghe Petrovici din Ciclova Română, preotul Alexie Nedici din Ciclova Monatnă fiind bolnav. 

Pentru acest fapt s-a primit încuviinţarea episcopului de Vârşet, Emilian Kengelaţ.  

Teologul Alexie Nedici, fiul preotului Alexie Nedici, a pornit prin satele din jur pentru a strânge fonduri în vederea zidirii unei mănăstirii. 

La 16 mai 1860 începe zidirea mănăstirii, lucrare care continuă cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române din Ciclova Montană, după planul meşterului Franz Verdeţ, conform unui contract din 14 mai 1861. 

La 1 octombrie 1861 mănăstirea a fost sfinţită, având binecuvântarea arhierească a Episcopului de Vârşeţ, Emilian Kengela. După sfinţirea mănăstirii administrarea ei a fost încredinţată ctitorului Alexie Nedici, care a decedat însă pe 23 iulie 1862.  

În decursul anilor se fac numoarease amenajări şi dotări din partea multor credincioşi.  

În anul 1942 după planurile arhitectului Dimitrie Boitor din Oraviţa se fac multe lucrări de reparaţie şi amenajări. 

A fost sculptat un frumos iconostas de către sculptorul Aurel Cotârlă în Oraviţa şi s-a pictat interiorul de către pictorul Nicolae Popovici, preot în Cacova.  

Astfel împodobită mănăstirea a fost resfinţită la 30 octombrie 1943 de către Veniamin Nistor, Episcopul Caransebeşului.